s.f. 1. Proprietate a unui material consistent de a se modela ușor prin apăsare. ♦ Proprietatea a unor materii prime ceramice de a forma cu apa o pastă care își menține coeziunea după ce a fost frământată și uscată. 2. Însușirea a unei opere literare, a stilului, a unei expresii, a unui cuvânt etc. de a evoca ceva în mod viu, sugestiv. – Din fr. plasticité.
s. f., g.-d. art. plasticității
s.f. 1. Proprietate a unui material de a căpăta diferite forme prin modelare. ♢ (Tehn.) Teoria plasticității = disciplină care studiază repartiția tensiunilor și a deformațiilor dintr-un corp supus modificărilor plastice. 2. Vioiciune, expresivitate puternică a stilului, a exprimării etc. [Cf. fr. plasticité].
s. f. 1. proprietate a unui material de a fi plastic2. o (tehn.) teoria ~tății = disciplină care studiază repartiția tensiunilor și a deformațiilor dintr-un corp supus modificărilor plastice. 2. vioiciune, expresivitate puternică a stilului, a exprimării etc. (< fr. plasticité)