plastii, s.f. Intervenție chirurgicală prin care se înlocuiește o porțiune de țesut cu un alt țesut (luat de obicei de la același individ) în scopul corectării unui defect anatomic. – Din fr. plastie.
f. Operație de înlăturare a unor defecte anatomice (prin înlocuirea unei porțiuni dintr-un țesut cu un alt țesut). [G.-D. plastiei] /<fr. plastie
Element secund de compunere savantă cu semnificația „grefă2”, „(referitor la o) plastie”. [< fr. -plastie].
plăști, s.f. (Reg.) Un fel de plasă de pescuit, asemănătoare cu prostovolul. – Din sl. plastŭ.
s. v. crețișoară, cuirasă, hlamidă, mantie, năpastă, platoșă, prostovol, răsplată, recompensă.
, plăști, s.f. (reg.) 1. un fel de plasă de pescuit, asemănătoare cu prostovolul. 2. plantă cu frunzele crețe; crețișoară, tășculiță. 3. (înv.) pelerină lungă, mantie, hlamidă; veșmânt lung. 4. (înv.) platoșă. 5. bandaj, pansament; cataplasmă. 6. acoperișul casei. 7. loc în care se păstrează nutrețul pentru vite. 8. obiect care servește la susținerea fagurilor. 9. (înv.) praștie de aruncat pietre.
, plășci, s.f. (înv.) răsplată, recompensă, dar.
s.f. – 1. Mantie, veșmînt lung. – 2. (Trans., Olt.) Plasă, fileu de pescuit. – 3. Plantă (Alchemilla vulgaris). – Var. înv. pleașcă. Sl. plaštĭ „mantie” (Cihac, II, 261; Conev 83), cf. sb., cr. plašt, slov. plašč, pol. plaszcz, rus. plaštĭ. Sensul 2 arată că în rom. s-a simțit ca un diminutiv al lui plasă. – Der. plășcar, s.m. (Olt., pescar); împlășca, vb. (a pune o haină pe umeri, a purta).