plătici, s.f. Pește de apă dulce din familia ciprinidelor, cu corpul turtit lateral, cu capul mic și scurt (Abramis brama). – Din bg. platika.
plătici, s.f. Arbore mare înrudit cu salcâmul, originar din America, cultivat și la noi pentru a forma perdele de protecție; glădiță (Gleditschia triacanthos). – Et. nec.
f. Pește de talie medie, cu capul mic și cu corpul plat, de culoare cenușie-întunecată, având reflexe aurii. /<bulg. platika
f. Arbore asemănător cu salcâmul, dar cu spini mari, cu flori mici de culoare verzuie și cu fructul în formă de păstaie (originar din America); glădiță. /Orig. nec.
, plătíci, s.f. (reg.) fiecare dintre cele două bucăți de slănină (cu șorici) care se scot după tăierea porcului; bucată mare de slănină.
s.f. – Pește de apă dulce cu corpul lat (Abramis brama). Bg. platika (Cihac, II, 261; Tiktin; Conev, 53), cf. ngr. πλατίτσα, slov. platica › plătiță, var. înv. (Miklosich, Slaw. Elem., 36; cf. Meyer, Neugr. St., II, 50). Ideea de „turtit” e vizibilă în acest cuvînt, cf. sp. platija; de aici plătică, s.f. (arbore, Gleditschia triacanthos), numit așa din cauza formei caracteristice a frunzelor sale. – Der. plăticuță, s.f. (pește, Rhodeus amarus).