, platnici, -ce, adj., s.m. și f. (Persoană) care plătește, care trebuie să plătească; plătitor. ♢ Expr. Bun (sau rău) platnic = persoană care își îndeplinește bine (sau rău) obligațiile bănești, care plătește ușor și la timp (sau greu și cu întârziere). – Plată + suf. -nic.
și substantival înv. (despre persoane) Care plătește sau trebuie să plătească; plătitor ♢ Bun (sau rău) ~ persoană care își îndeplinește (sau nu-și îndeplinește) obligațiile bănești. /plată + suf. ~nic