subst. Redare, reproducere a unei înregistrări. ♦ Dublare a vocii unui actor, a unui cântăreț de muzică ușoară etc. – Cuv. engl.
s.n. (Anglicism) Acțiunea de desfășurare în sens invers a benzii de magnetofon. ♦ (Telev.) Imprimare a vocii înainte de emisiune pentru a asigura o înregistrare corectă. ♦ Sincronizare a unor vederi cinematografice sau de televiziune cu o bandă sonoră făcută la o masă de dublare. [Pron. plei-béc. / < engl. play-back].
s. n. redare a unei înregistrări pe bandă electromagnetică sau pe disc. ♢ (cinem., tv.) tehnică, inversă dublajului, prin care înregistrarea sunetului precede pe aceea a imaginii. (< engl. play-back)