definiția pleasa definiție dex

s. v. calviție, chelie, pleșuvie.

(loc fără vegetație) s. f., pl. pléșuri

s.f. – Chelie, calviție. Sl. plĕsĭ (Miklosich, Lexicon, 578; Cihac, II, 262), cf. slov. plês, ceh. pleš. – Der. pleș, adj. (chel); pleșuv (var. pleșug, pleșiv), adj. (chel), cf. sl. plĕsivŭ, slov. plĕsiv; pleși (var. plesuvi), vb. (a pierde părul, a cheli); pleșuvie (var. pleșugie), s.f. (chelie). Cf. ALR, I, 12; circulă numai în V, NV și Mold.

, pleși, -e, adj., s.f. 1. Adj. (Înv. și reg.) Chel, pleșuv. 2. Adj. (Despre dealuri, munți, soluri etc.) Lipsit de vegetație, sterp, gol. 3. S.f. Porțiune a muntelui lipsită de vegetație; pleșuvie. – Din sl. plĕši.

, pleși, -e, adj., s.f. 1. Adj. (Înv. și reg.) Chel, pleșuv. 2. Adj. (Despre dealuri, munți, soluri etc.) Lipsit de vegetație, sterp, gol. 3. S.f. Porțiune a muntelui lipsită de vegetație; pleșuvie. – Din sl. plĕši.

adj. v. chel, gol, golaș, pleșuv.

adj. m., pl. pleși; f. sg. pleáșă, pl. pléșe

n. 1) Parte a capului de pe care a căzut părul; chelie. 2) Suprafață de teren lipsită de vegetație. /<sl. plĕši

înv. v. PLEȘUV. /<sl. pleši