s.f. Dezvoltare completă, integrală; deplinătate, totalitate; p. ext. desăvârșire. ♢ Plenitudine vocalică = perceptibilitate sau audibilitate a unei vocale, putere sonoră a unei vocale. – Din fr. plénitude, lat. plenitudo, -inis.
s. 1. v. deplinătate. 2. v. desăvârșire.
s. f., g.-d. art. plenitúdinii
f. Caracter deplin; plinătate; deplinătate. /<fr. plénitude, lat. plenitudo, ~inis
s.f. Dezvoltare completă; deplinătate, totalitate. [Cf. it. plenitudine, fr. plénitude, lat. plenitudo].
s. f. însușire, stare a ceea ce este deplin; deplinătate, desăvârșire, totalitate. (< fr. plénitude, lat. plenitudo)