pliez, vb. I. Tranz. A îndoi o hârtie, o țesătură etc. suprapunând părțile într-o anumită ordine; a împături. [Pr.: pli-a] – Din fr. plier.
vb. (sil. pli-a), ind. prez. 1 sg. pliéz, 3 sg. și pl. pliáză, 1 pl. pliém (sil. pli-em); conj. prez. 3 sg. și pl. pliéze; ger. pliínd (sil. pli-ind)
tranz. 1) (haine, țesături etc.) A face să capete formă de pliuri; a înzestra cu pliuri; a cuta. 2) (obiecte) A îndoi în părți, suprapunându-le într-un anumit fel; a împături. /<fr. plier
vb. I. tr. A îndoi, a împături (hârtie, stofă etc.) suprapunând părțile într-o anumită ordine. [Pron. pli-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. plier].
vb. I. tr. a îndoi, a împături (hârtie, stofă) suprapunând părțile într-o anumită ordine. II. intr. (fig.) a se supune, a ceda. (< fr. plier)