plimbăreți, -e, adj. Căruia îi place să se plimbe (mult), să umble (fără rost), să hoinărească. – Plimba + suf. -ăreț.
adj., s. umblăreț, (înv.) plimbătareț. (Mare ~ mai ești!)
adj. m., pl. plimbăréți, f. sg. plimbăreáță, pl. plimbăréțe
Care este predispus să se plimbe; amator de plimbări. /a plimba + suf. ~ăreț