plimbări, s.f. 1. Acțiunea de a (se) plimba; mers în voie pentru a se recrea, a lua aer etc. ♢ Expr. (Fam.) A trimite (pe cineva) la plimbare = a) a se dispensa de serviciile cuiva, a se descotorosi de cineva; b) a nu sta la discuție (cu cineva), a da afară; a concedia. ♦ Călătorie (de agrement), drum; peregrinare, umblătură. 2. (Înv.; concr.) Loc de promenadă. [Var.: (reg.) preumbláre, primbláre s.f.] – V. plimba.
s. promenadă, (rar) plimbet, (prin Transilv.) șeităletiu, (Ban., Transilv., Maram. și Bucov.) șpațir. (A făcut o ~ reconfortantă.)