ploconiri, s.f. Acțiunea de a se ploconi și rezultatul ei; închinăciune, plecăciune; lingușire, umilire, servilism; ploconeală. – V. ploconi.
s. înjosire, ploconeală, umilire, (fam.) căciuleală, căciulire. (~ cuiva în fața ...)
s. f., g.-d. art. ploconírii; pl. ploconíri