plopișuri, s.n. Pădure de plopi; loc cu plopi; plopărie. – Plop + suf. -iș.
s. (SILV.) plopărie, (reg.) plopar, plopăriș, plopăriște, plopet, plopiște.
s. n., pl. plopíșuri
n. Loc unde cresc mulți plopi; pădurice de plopi. /plop + suf. ~iș