ploscari, s.m. 1. Persoană care lucrează sau vinde ploști. 2. (În orânduirea feudală a țărilor române) Ajutor de paharnic; cupar. 3. (Reg.) Vornicel. 4. Fig. Palavragiu, flecar; ploscaș. – Ploscă + suf. -ar.
s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbă-reț.
s. m., pl. ploscári
ploscári, s.m. (reg.) 1. par cu care se cară grămezi de fân (de otavă) pentru a face o căpiță sau o claie; ploscan. 2. cârlig la samar, de care se atârnă greutățile. 3. palavragiu.