plozi, s.m., ploduri, s.n. 1. S.m. (Astăzi peior.) Copil (mic). 2. S.n. Germen, embrion; rod. – Din sl. plodŭ.
s. v. copil, embrion, fecunditate, fruct, germen, larvă, mitră, nou-născut, ou, placentă, poamă, prolificitate, prunc, rod, sămânță, sugaci, sugar, uter, vulvă.
m. pop. 1) Organism animal sau uman în stadiile inițiale de dezvoltare; embrion. 2) depr. Copil mic. /<sl. plodu
s.n. – 1. Embrion, germen. – 2. (Înv.) Rod. – 3. (S.m.) Copil, țîngău. – 4. Organul genital al vacii. – Megl. plod. Sl. plodŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 266; Conev 59), cf. bg., sb., cr., slov. plod. Cu sensul al treilea se folosește și pl. plozi. – Der. plodan, s.m. (Mold., copilaș, băiețel); plodi, vb. (a zămisli, a produce; refl., a se reproduce, a se înmulți), din sl. (sb., cr.) ploditi; plodos (var. plodicios, înv. plodnic), adj. (prolific); plodnicie, s.f. (înmulțire rapidă).