plutăresc, vb. IV. Intranz. 1. A merge cu pluta1 pe apă. 2. A transporta buștenii pe apă; a practica meseria de plutaș1. – Plută1 + suf. -ări.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutărésc, imperf. 3 sg. plutăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. plutăreáscă
s.f. 1. Transportul pe apă al buștenilor (legați în plute1); plutărit (1). 2. Îndeletnicirea plutașului1; plutărit (2), plutășie. 3. (Rar) Mulțime de plute1. – Plută1 + suf. -ărie.