(bot.) s. f., g.-d. art. plutitórii; pl. plutitóri
f. Plantă erbacee acvatică cu tulpină orizontală, lemnoasă, având frunze late, inflorescență spiciformă și fructe dulci, comestibile; rourică. /a pluti + suf. ~toare
plutitori, -oare, adj., s.n., s.f. 1. Adj. Care poate pluti la suprafața unui lichid; flotabil. ♢ Pod plutitor = platformă care servește la transportul persoanelor sau lucrurilor de la un mal la celălalt al unei ape; bac. Insulă plutitoare sau ostrov plutitor = îngrămădire de pământ, nisip sau nămol, mai ales în apele curgătoare, formând o insuliță acoperită cu vegetație. ♦ Care se menține în văzduh. ♦ (Înv.; despre ape curgătoare) Navigabil. 2. S.n. Corp care plutește la suprafața unui lichid și care, fiind legat printr-un sistem de pârghii, cabluri etc., indică și uneori reglează nivelul lichidului dintr-un recipient; flotor. ♦ Corp alcătuit dintr-un material cu densitate mai mică decât a apei, care servește la măsurarea vitezei unui curent de apă. 3. S.n. Construcție care plutește, prevăzută cu un echipament cu ajutorul căruia poate îndeplini unele servicii de semnalizare sau de transport, folosită în navigație. 4. S.f. (Bot.) Rourică. 5. S.f. (Bot.; în sintagma) Plutitoare dulce = lemn-dulce. – Pluti + suf. -tor.
plutitori, -oare, adj., s.n., s.f. 1. Adj. Care poate pluti la suprafața unui lichid; flotabil. ♢ Pod plutitor = platformă care servește la transportul persoanelor sau lucrurilor de la un mal la celălalt al unei ape; bac. Insulă plutitoare sau ostrov plutitor = îngrămădire de pământ, nisip sau nămol, mai ales în apele curgătoare, formând o insuliță acoperită cu vegetație. ♦ Care se menține în văzduh. ♦ (Înv.; despre ape curgătoare) Navigabil. 2. S.n. Corp care plutește la suprafața unui lichid și care, fiind legat printr-un sistem de pârghii, cabluri etc., indică și uneori reglează nivelul lichidului dintr-un recipient; flotor. ♦ Corp alcătuit dintr-un material cu densitate mai mică decât a apei, care servește la măsurarea vitezei unui curent de apă. 3. S.n. Construcție care plutește, prevăzută cu un echipament cu ajutorul căruia poate îndeplini unele servicii de semnalizare sau de transport, folosită în navigație. 4. S.f. (Bot.) Rourică. 5. S.f. (Bot.; în sintagma) Plutitoare dulce = lemn-dulce. – Pluti + suf. -tor.
adj., s. 1. adj. (înv.) plutind. (Nave ~oare.) 2. adj. flotabil, flotant. (Corp ~.) 3. s. v. flotor. 4. adj. zburător. (Păsări ~oare.)
adj., s. 1. adj. (înv.) plutind. (Nave ~oare.) 2. adj. flotabil, flotant. (Corp ~.) 3. s. v. flotor. 4. adj. zburător. (Păsări ~oare.)
(obiect) s. n., pl. plutitoáre
adj. m., pl. plutitóri; f. sg. și pl. plutitoáre
(obiect) s. n., pl. plutitoáre
adj. m., pl. plutitóri; f. sg. și pl. plutitoáre
1) Care plutește. ♢ Pod ~ v. POD. 2) (despre plante acvatice) Care, neavând rădăcini fixate, plutește pe apă; natant. 3) Care se mișcă lin prin aer; care se menține mult timp în aer. Nourași ~ori. /a pluti + suf. ~tor
n. Dispozitiv care plutește la suprafața unui lichid dintr-un recipient, indicând (și reglând) nivelul lichidului. /a pluti + suf. ~tor
n. Dispozitiv care plutește la suprafața unui lichid dintr-un recipient, indicând (și reglând) nivelul lichidului. /a pluti + suf. ~tor