s. (BOT.; Poa) (reg.) fân, floarea-fânului, șuvar-de-munte.
s. v. rourică, șovar-de-munte.
s. f., g.-d. art. firúței; pl. firúțe
f. Plantă erbacee cu tulpina subțire, de tip pai, cu frunze liniare, ce crește prin pășuni și fânețe. /fir + suf. ~uță
s.f. (reg.) 1. plantă ierboasă cu spic, folosită ca nutreț de vite; fân. 2. plantă acvatică cu tulpină culcată, cu frunze dulci, comestibile; rourică.