poansonez, vb. I. Tranz. A găuri, a perfora sau a marca cu un poanson. ♦ A grava cu poansonul. – Din fr. poinçonner.
vb. (sil. poan-), ind. prez. 1 sg. poansonéz, 3 sg. și pl. poansoneáză; conj. prez. 3 sg. și pl. poansonéze
tranz. 1) A găuri cu ajutorul poansonului. 2) A grava cu poansonul. /<fr. poinçonner