poante, s.f. 1. Momentul cel mai de efect, punctul culminant al unei glume, al unei epigrame, al unei anecdote; ceea ce dă expresie, vioiciune unei opere literare sau artistice. 2. Extremitatea de jos a labei piciorului, locul de articulare al degetelor; vârf. ♦ Porțiune a piciorului cuprinsă între gleznă și degete. ♦ Poziție în baletul clasic, executată de obicei de femei, care constă în ridicarea și deplasarea pe vârful degetelor și cu falangele bine întinse, cu ajutorul unor pantofi speciali legați de gleznă. ♦ (La pl.) Papuci speciali, cu vârful alungit și întărit, pe care îi poartă balerinele legați de gleznă. – Din fr. pointe.
f. Partea cea mai spirituală a unei glume sau a unei anecdote. /<fr. pointe
f. 1) Poziție de bază în baletul clasic, executată de balerine, constând în ridicarea și deplasarea pe vârful degetelor. 2) Vârf tare al pantofilor de balet. /<fr. pointe
s.f. I. Partea cea mai hazlie, de efect, dintr-o glumă, dintr-o epigramă etc. II. Vârful pantofilor de balet. ♦ Cea mai importantă poziție din baletul clasic, executată numai de balerine pe vârful picioarelor. [Pron. poan-. / cf. fr. pointe].