s.f. (Reg.) Ceartă, vrajbă, gâlceavă. ♢ Loc. adv. În poară = împotrivă, în contra, în ciudă. ♢ Expr. A se pune în poară (cu cineva) = a se contrazice cu cineva, a se împotrivi cuiva, a se lua la ceartă. – Din sl. pora.
s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discor-die, discuție, disensiune, dispută, di-vergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.
f. : A se pune în ~ cu cineva a) a se împotrivi cuiva cu vorba; a se opune; b) a începe cearta cu cineva. /<sl. pora
s.f. – (Mold., Trans.) Dezacord, discordie, neînțelegere. Sl. pora „violență” (Cihac, II, 244; Tiktin), cf. bg., slov. opora „opoziție”, sb. odpor „ceartă”. – Der. întrapora, vb. refl. (a se supăra), cuvînt artificial la Coșbuc, cf. Pușcariu, Dacor., VII, 121.