s.n. v. pocladă.
poclăzi, s.f. (Reg.) Țesătură de casă mițoasă, de obicei din lână nevopsită, întrebuințată ca pătură sub șaua calului, ca învelitoare sau ca așternut. [Var.: plocádă, plocátă s.f., plocát, poclád s.n.] – Din sl. pokladŭ.
s. v. cioltar, șabracă, valtrap.
s. f. (sil. -cla-), g.-d. art. poclăzii; pl. poclăzi
f. reg. Obiect confecționat dintr-o țesătură casnică de lână nevopsită, mițoasă, servind ca pătură sub șaua calului, ca învelitoare sau ca așternut. /<sl. pokladau