podani, s.m. Persoană care era supusă la bir. ♦ Clăcaș; șerb. – Din pol. poddany.
s. m., pl. podáni
, podáni, s.m. (înv.) 1. supus rus, muscal. 2. persoană care era supusă la bir; clăcaș, șerb, iobag. 3. (reg.) îngrijitor.
s.m. – Birnic. Sl. podŭdanŭ „supus”, cf. pol., ceh. poddany (Cihac, II, 270). – Sec. XVII, înv. – Der. podanie, s.f. (înv., dare de pod).