s.m. v. podbeal.
s. (BOT.) 1. (Tussilago farfara) (reg.) păpădie, ropan, ropanior. 2. podbal-de-munte v. arnică.
podbéli, s.m. (reg.) 1. plantă mică erbacee, din frunzele căreia se face infuzie contra tusei și cataplasme. 2. definitie/brusture">brustur. 3. păpădie. 4. năvalnic. 5. nufăr. 6. smirdar. 7. pătlagină.
podbeli, s.m. Plantă mică erbacee din familia compozeelor, cu rizom cărnos și flori galbene, folosită în medicină, iar uneori și în alimentație (Tussilago farfara). [Var.: podbál s.m., podbeálă s.f.] – Din bg., scr. podbel.
s. m., pl. podbéli
m. Plantă erbacee cu tulpină erectă, scundă, păroasă, având frunze mari, rotunde, și flori galbene, folosită în scopuri medicinale și alimentare. [Var. podbal] /<bulg., sb. podbel
s.m. – Plantă, Tussilago farfara, Arnica montana. – Var. podbal. Sl., cf. bg. podbĕl, sb. podbjel, slov. podbel (Cihac, II, 270; Miklosich, Slaw. Elem., 37; Conev 46).
s.f. v. podbeal.