podnojii, s.f. 1. (Înv.) Perniță sau preș pus sub picioare pentru a le feri de frig. ♦ (Reg.) Ștergătoare de picioare din papură. 2. (Pop.) Fiecare dintre cele două pedale așezate în partea de jos a războiului de țesut, cu ajutorul cărora se schimbă ițele; p. ext. sforile cu care sunt legate aceste pedale. [Var.: (reg.) podnójă s.f.] – Din sl. podnožije, bg. podnoga, scr. podnožje, rus. podnožje, ucr. podnižžja.
s. f. (sil. -ji-e), art. podnójia (sil. -ji-a), g.-d. art. podnójiei; pl. podnójii, art. podnójiile (sil. -ji-i-)
s.f. – Scăunel. Sl. podŭnožije (Tiktin). Sec. XVI-XVII, înv. E dubletul lui podnoje, s.f. (tălpig), din același cuvînt sl., al lui podnoșcă, mai frecvent în formă de pl. podnoști, s.f. (tălpig), din rus. podnožka sau bg. podnožki (Conev 61); al lui potnog, s.n. (pedală la războiul de țesut), din sl. podŭnogŭ; și al lui pîrnojie, s.f. (pămînt nelucrat), din bg., sb. podnožie „cîmp la poalele munților” (Candrea).