poftoresc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. (Folosit și absol.) A repeta, a reaminti. 2. A ura, a dori ceva (cuiva). 3. A ruga pe cineva (ceva). – Din sl. povŭtoriti.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poftorésc, imperf. 3 sg. poftoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. poftoreáscă