pojarnițe, s.f. (Bot.; pop.) Sunătoare. – Pojar + suf. -niță.
s. v. sunătoare.
s. f., g.-d. art. pojárniței; pl. pojárnițe
f. Plantă erbacee cu tulpină erectă, înaltă, având frunze alungite și flori galbene-aurii, dispuse în inflorescente terminale, folosită în scopuri medicinale; sunătoare. /pojar + suf. ~niță
, pojárnițe, s.f. 1. (pop.) sunătoare, pojar, pojarnică, pojărnică. 2. (înv. și reg.) loc pe care a fost un foc mare, un incendiu; morman de jeratic. 3. (reg.) epidemie de pojar.