adj. (În sintagma) Limbă polabă (și substantivat, f.) = limbă slavă din grupul limbilor slave de apus, care s-a vorbit până în sec. XVIII pe un teritoriu situat pe cursul inferior al Elbei. – Din fr. polabe.
adj. f., s. f.
s. f. limbă slavă occidentală vorbită cândva pe cursul inferior al Elbei. (< fr. polabe)