s.f. Metodă de analiză electrochimică în care este folosit polarograful. – Din fr. polarographie.
s. f. (sil. -gra-), art. polarografía, g.-d. polarografíi, art. polarografíei
s.f. Metodă de analiză electrochimică a unor substanțe într-o soluție prin înregistrarea grafică a variației intensității curentului electric care se realizează în soluție. [Gen. -iei. / < fr. polarographie, cf. lat. polus – pol, gr. graphein – a scrie].
s. f. metodă de analiză electrochimică a unor substanțe prin înregistrarea grafică a variației intensității curentului electric. (< fr. polarographie)