polenizații, s.f. (Bot.) Transport, natural sau artificial, al polenului de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului (având ca rezultat fecundația la flori); proces de fecundație la flori; polenizare. [Var.: (rar) polinizáție s.f.] – După fr. pollinisation.
s. f. (sil. -ți-e), art. polenizáția (sil. -ți-a), g.-d. art. polenizáției; pl. polenizáții, art. polenizáțiile (sil. -ți-i-)
s.f. Polenizare. [Gen. -iei, var. polinizație s.f. / cf. fr. pollinisation].
s. f. polenizare. (< fr. pollinisation)