polenizez, vb. I. Tranz. A transporta polenul de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului (pentru a produce fecundația). – Polen + suf. -iza.
vb., ind. prez. 1 sg. polenizéz, 3 sg. și pl. polenizeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. polenizéze
tranz. (plante) A fecunda transformând polenul de pe stamine pe pistilul florilor. /polen + suf. ~iza
vb. I. tr. A fecunda floarea prin transportul polenului la organul femel. [< polen + -iza].
vb. tr. a face polenizarea unei flori. (< polen + -iza)