, policromii, s.f. 1. Procedeu de îmbinare a mai multor culori, folosit în pictură. ♦ Caracter policrom al unei lucrări de artă. ♦ Însușirea de a fi policrom. 2. Procedeu tipografic pentru imprimarea imaginilor în culori. ♦ (Rar) Lucrare tipografică executată în mai mult de patru culori. – Din fr. polychromie.
s. f. (sil. -cro-), art. policromía, g.-d. art. policromíei; pl. policromíi
f. 1) Caracter policrom. 2) (în pictură și în poligrafie) Procedeu de executare policromă a unei lucrări. [G.-D. policromiei] /<fr. polychromie
s.f. Procedeu de îmbinare a mai multor culori, folosit în pictură. ♦ Procedeu de imprimare a gravurilor în culori; tipar în mai multe culori. [Gen. -iei. / cf. fr. polychromie].