s.f. Concepție după care fenomenele biologice, sociale, lingvistice etc. nu derivă dintr-un izvor unic, ci au origini multiple. – Poli- + geneză. Cf. fr. polygénisme.
s. f., g.-d. art. poligenézei
f. Concepție conform căreia fenomenele din natură și din societate au geneză multiplă. /poli- + geneză
s.f. Concepție potrivit căreia fenomenele biologice, sociale, lingvistice etc. nu derivă dintr-un izvor comun, ci au origini multiple. [După fr. polygénisme, cf. gr. polys – numeros, genesis – origine].