polimeri, s.m. Substanță macromoleculară a cărei moleculă este formată prin unirea în lanț a două sau mai multe molecule de monomer. – Din fr. polymère.
m. Compus chimic macromolecular obținut prin îmbinarea monomerilor. /<fr. polymere
s.m. 1. Substanță ale cărei molecule sunt constituite din reunirea mai multor molecule ale unui compus cu caracter nesaturat. 2. (Biol.; despre organe sau organisme) Constituit din mai multe elemente distincte. [< fr. polymère, cf. gr. polys – numeros, meros – parte].
I. adj. (biol.; despre organe, organisme) cu mai multe părți sau diviziuni. II. s. m. produs macromolecular a cărui moleculă este constituită prin unirea mai multor molecule de monomer. (< fr. polymère)
s.f. Starea unui corp polimer. ♦ Ereditate în care fiecare dintre caracterele normale sau patologice este determinat de acțiunea mai multor gene. [Gen. -iei. / < fr. polymérie].