s.f. Suprapunere de măsuri care evoluează simultan în muzica scrisă pentru două sau mai multe voci și care se caracterizează prin faptul că timpii tari, inițiali, ai măsurilor nu coincid întotdeauna. – Din it. polimetria.
s. f. (sil. -tri-), art. polimetría, g.-d. polimetríi, art. polimetríei
f. 1) Fenomen de prezență într-o operă poetică a mai multor metri prozodici. 2) Proces de îmbinare concomitentă a mai multor feluri de măsuri într-o compoziție muzicală. /<it. polimetria
s.f. Combinarea simultană a două sau a mai multor feluri de măsuri în muzica scrisă pentru două sau mai multe voci. [Gen. -iei. / < it. polimetria, cf. gr. polys – mult, metron – măsură].
s. f. suprapunere a două sau a mai multor măsuri diferite în poezie sau muzică. (< it. polimetria)