, polițiști, -ste s.m., adj. 1. S.m. Agent de poliție (1), funcționar de poliție. 2. Adj. Polițienesc. ♢ Roman (sau film) polițist = roman (sau film) în care sunt înfățișate fapte criminale mai mult sau mai puțin misterioase, al căror secret este descoperit în cele din urmă prin ingeniozitatea unui polițist sau a unui detectiv. 3. Adj. (Despre state sau regimuri politice) Care se sprijină pe poliție și pe jandarmerie și își exercită puterea prin metode samavolnice. – Din germ. Polizist.
s. polițai, (înv. și reg.) polițar, (înv.) polițmaistru, (arg.) sticlete.
(~ști, ~ste) 1) v. POLIȚIENESC. 2) (despre state și forme de guvernământ) Care își exercită puterea prin metode samavolnice, sprijinindu-se pe poliție. 3) (despre filme, romane etc.) Care are un subiect ce se desfășoară în jurul unei anchete, a unei urmăriri judiciare. /<germ. Polizist
m. și f. Funcționar la poliție; agent la poliție. /<germ. Polizist
I. s. m. agent, funcționar de poliție (1). II. adj. 2. de poliție, polițienesc. 2. care își exercită puterea cu sprijinul poliției. o roman (sau film) ~ = roman (sau film) în care sunt înfățișate fapte criminale; polisier. (< germ. Polizist)
acolist, acvilar, agib, avan, balaban, balaur, berbec, beșliu, boacter, cabă, caraliu, caschetar, cavas, cerber, cloncan, colțan, copoi, coroi, croncan, curcan, erete, ficat de pasăre, gabor, gabor plat, Garcea, gardist, geanabet, geanabez, gonitor, grangur, harcumar, hingher, huidumă, ienicer, inamic, invadator, îngeraș, legist, lingăbar, mamuc, manușu, mascat, nănaș, oagăr, ochist, omuleț, omul negru, organ, pirat, pisar, polent, polițai, polițmaistru, presar, priponar, rechin, scatiu, scutier, sectorist, spurcat, sticlete, șacal, șafăr, șingaliu, șingalo, șoricar, tangaliu, trocar, țager, țifler, umplutură, urât, vardist.