s.f. (Muz.) Politonalism. – Din germ. Politonalität, fr. polytonalité.
s. (MUZ.) politonalism, (rar) multitonalism, multitonalitate, pluritonalism, pluritonalitate.
s. f., g.-d. art. politonalității
s.f. Mișcarea simultană a diferitelor voci în tonalități diferite; politonalism. [Cf. fr. polytonalité, germ. Polytonalität].
s. f. (muz.) suprapunere a două sau a mai multor tonalități; politonalism. (< fr. polytonalité, germ. Polytonalität)