polivalențe, s.f. Însușirea de a fi polivalent. – Din fr. polyvalence.
s. 1. multivalență, plurivalență. (~ unei substanțe chimice.) 2. v. complexitate.
s. f. → valență
f. Caracter polivalent. /<fr. polyvalence
s.f. 1. Însușirea unei substanțe de a fi polivalentă. 2. Capacitate a unei opere de artă de a fi receptată ca valoare estetică în etape succesive. [< fr. polyvalence].