polizări, s.f. Acțiunea de a poliza și rezultatul ei; polizat1. – V. poliza.
s.f. Acțiunea de a poliza și rezultatul ei; polizaj. [< poliza].
polizez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere suprafața unui obiect cu ajutorul polizorului. ♢ Mașină de polizat = polizor. ♦ A lamina la rece foile de tablă subțire. – Din polizor. Cf. fr. polir.
vb. I. tr. A șlefui, a lustrui, a face curat, lucios (cu ajutorul polizorului). [Var. polisa vb. I. / < fr. polir].