polizez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere suprafața unui obiect cu ajutorul polizorului. ♢ Mașină de polizat = polizor. ♦ A lamina la rece foile de tablă subțire. – Din polizor. Cf. fr. polir.
vb. I. tr. A șlefui, a lustrui, a face curat, lucios (cu ajutorul polizorului). [Var. polisa vb. I. / < fr. polir].
vb. tr. 1. a prelucra piese cu ajutorul polizorului. 2. a lamina la rece foi de tablă subțire, recoaptă și decapată, care urmează să fie cositorită. (după fr. polir)
s.n. Polizare. – V. poliza.
s. n. polizare. (< poliza)