pomădez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) unge cu pomadă (1); a (se) pomădui; p. ext. a (se) ferchezui. 2. Tranz. Fig. A linguși, a flata pe cineva. – Din fr. pommader.
tranz. 1) (pielea, părul) A da cu pomadă. 2) fig. A lăuda în mod exagerat (pentru a câștiga bunăvoința cuiva); a linguși; a măguli. /<fr. pommader