, pomeniri, s.f. Acțiunea de a (se) pomeni. ♦ Ceremonie religioasă în cadrul căreia se comemorează amintirea unei persoane decedate sau a unui eveniment din trecut. ♦ Slujbă sau rugăciune pentru morți. ♢ Veșnica pomenire = cântare bisericească cu care se termină slujba de înmormântare sau un parastas. ♦ (Înv. și pop.) Aducere-aminte, amintire. – V. pomeni.
s. 1. amintire, citare, indicare, menționare, mențiune, semnalare, (rar) semnalizare. (~ unui fapt semnificativ.) 2. amintire, (înv.) pomană, pomelnic, pomină. (Pentru ~ cuiva.) 3. (BIS.) (înv.) pamente. (~ a unui mort, la biserică.)
s. f., g.-d. art. pomenírii; (binefaceri) pl. pomeníri
f. 1) v. A POMENI. 2) Comemorare a amintirii unei persoane decedate sau a unui eveniment istoric. 3) Slujbă religioasă pentru cei morți. ♢ Veșnica ~ cântare bisericească de încheiere a prohodului. /v. a pomeni