ponosiri, s.f. (Pop.) Acțiunea de a (se) ponosi (1) și rezultatul ei. – V. ponosi.
s. degradare, deteriorare, roadere, stri-care, tocire, uzare, (rar) ponoseală. (~ hainelor.)
ponosesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A face ca un obiect (de îmbrăcăminte) să-și piardă aspectul și coloritul inițial; a murdări, a uza, a degrada, a strica (prin întrebuințare îndelungată). ♢ Refl. Haina s-a ponosit. 2. (Înv. și reg.) A bârfi, a ponegri, a defăima; a calomnia, a discredita. – Din sl. ponositi. Cf. ponos.
vb. a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) roade, a (se) strica, a (se) toci, a (se) uza. (Hainele i s-au ~ de tot.)
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ponosésc, imperf. 3 sg. ponoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. ponoseáscă
tranz. pop. 1) A face să se ponosească; a uza; a jerpeli. 2) A vorbi de rău; a trata cu hule; a huli; a ponegri; a denigra; a detracta; a defăima; a cleveti; a calomnia; a blama; a bârfi. /<sl. ponositi
pers. 3 se ~éște intranz. pop. (mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte și de încălțăminte) A se învechi prin întrebuințare excesivă; a se uza; a se jerpeli. /<sl. ponositi