popicari, -e, s.m. și f. Jucător de popice (1). – Popic + suf. -ar.
s. m., pl. popicári
m. Jucător de popice. /popic + suf. ~ar
popicării, s.f. Loc, teren, local (special amenajat) unde se joacă popice (1). – Popic + suf. -ărie.
s. f., art. popicăría, g.-d. art. popicăríei; pl. popicăríi, art. popicăríile
f. Teren special amenajat pentru jocul de popice. /popic + suf. ~ărie