definiția poposire definiție dex

poposiri, s.f. Faptul de a poposi (1); popas (1), oprire. – V. poposi.

s. 1. oprire, zăbovire. (~ lui într-un loc pentru odihnă.) 2. v. popas.

s. f., g.-d. art. poposírii; pl. poposíri

poposesc, vb. IV. Intranz. 1. A se opri undeva pentru a se odihni (puțin) în cursul unei plimbări, al unei călătorii, al unui marș; p. gener. a se opri. ♦ Spec. A rămâne undeva peste noapte. 2. (Rar) A se odihni. – Din popas.

vb. 1. a se opri, a sta, a ședea, a trage, a zăbovi. (A ~ la umbra unui stejar.) 2. a se opri, (înv.) a conăci. (A ~ la un han.) 3. (înv. și pop.) a mânea. (Unde ai de gând să ~ la noapte?) 4. a se așeza. (Călătorul a ~ ca să mănânce.)

vb. v. dormi, odihni, repauza.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poposésc, imperf. 3 sg. poposeá; conj. prez. 3 sg. și pl. poposeáscă

intranz. A face popas; a se opri (undeva) un timp oarecare (pentru a se odihni după un drum). /Din popas

, poposesc, vb. IV. Intranz. 1. A se opri pentru a se odihni (puțin) în cursul unei plimbări, al unei călătorii, al unui marș. ♦ A trage, a mânea undeva. ♦ Tranz. (Rar) A da ospitalitate celui care face popas. 2. A se opri într-un loc cu o treabă, cu un interes. – Din popas.