porúmb (porúmbi),
s.m. –
1. Porumbel (
Columba palambus). –
2. Păpușoi,
cucuruz (
Zea mais). –
3. Varietate de
scorombar (
Prunus spinosa). –
4. (Adj.)
Cenușiu,
porumbiu. –
5. (Arg.)
Lanț de
aur,
lanț de
ceas. – Var. mold.
porîmb. Mr.
părumbu, purumbu. Lat.
palŭmbus (Pușcariu 1359;
Candrea-
Dens., 1431; Tiktin,
ZRPh., XL, 713; Spitzer,
ZRPh., XXXIX, 108; REW 6181), cf.
alb.
pëljum (Philippide, II, 649), it.
palombo, sp.
paloma, port.
pombo. Numele păpușoiului vine de la
asemănarea știuletelui cu un
porumbel, cf. lat.
med.
arundo „
lance” (
Silos 46), sp.
carrizo. Ipoteza că
ar fi
vorba de un
calc din bg.
gălăb „
porumbel”,
gălăbi „
porumb” (Rosetti,
Influența limbii slave, 42) nu pare
oportună; un
împrumut cu
sens opus pare mai
ușor de
admis.
Cultura porumbului,
introdusă destul de tîrziu (pe la 1680 în Munt. și pe la 1690 în Mold.; data care se
citează de
obicei e
falsă, cf.
Nicolae Costin, în 1694) a
progresat repede,
înlocuind cultura grîului, care
era obiectul unui
monopol comercial turcesc. Der.
porumbă (var. mold.
porîmbă), s.f. (
porumbiță) a
fost considerat reprezentant direct al lat.
palŭmbŭla (
Candrea-
Dens., 1432) sau
palŭmba (
Candrea),
ipoteză care nu este
necesară;
porumbac, adj. (
cenușiu,
murg;
fluture de
noapte, Sphinx euphorbiae), cf. lat. meg.
palumbacius;
porumbar, s.m. (
crescător de
porumbei;
scorombar,
Prunus spinosa; s.m.m
hulubărie; s.n.,
coșar,
pătul),
poate direct din lat.
palŭmbarium (Pușcariu 1361;
Candrea-
Dens., 1433; cuvîntul
apare la
Du Cange);
porumbea, s.f. (
porumbiță);
porumbel, s.m. (
hulub;
porumbar;
plantă liliacee,
Muscari botryoides;
păsări de hîrtie);
porumbărie, s.f. (
hulubărie);
porumbește, adv. (ca
porumbeii);
porumbiște, s.f. (
lan de
porumb);
porumbiță, s.f. (
hulubiță;
iubită);
porumbrea (var.
porumbrică), s.f. (
porumbă);
porumbrel, s.m. (
scorombar);
porumbie, s.f. (
varietate de
strugure). – Bg.
gălăbi „
porumbiță” a
ajuns să
însemne „
porumb”,
probabil prin
calc din
rom. (Tiktin; Mladenov,
Spisanie za bălg. Akademija, XLIII, 93).