s.f. (Pop.; în loc. adj. și adv.) De (sau pe, după) porunceală = a) (făcut sau acceptat) din ordin, (impus) cu forța; p. ext. (făcut) în silă, de mântuială; b) de (sau pe, după) comandă. [Var.: (reg.) poronceálă s.f.] – Porunci + suf. -eală.
s. v. dispoziție, hotărâre, învățătură, normă, ordin, poruncă, precept, principiu, regulă.