Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția porunciserăm definiție dex
porunciserăm
găsește rime pentru
porunciserăm
CELE ZECE PORÚNCI
s.
(
BIS
.)
decalogul
(
art
.).
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia porunciserăm
PORUNCÍ,
poruncesc
,
vb.
IV
.
1.
Tranz. A
dispune
cu
autoritate
ca ceva să se
îndeplinească
(
întocmai
); a
ordona
.
2.
Tranz. A da
comanda
să se
fabrice
, să se
confecționeze
ceva; a
comanda
.
3.
Tranz. A
cere
să i se
aducă
, să i se
pună
la
dispoziție
ceva
pentru
a fi
folosit
,
consumat
; a
comanda
.
4.
Tranz. (Pop.) A
trimite
vorbă
, a
comunica
, a
transmite
; a
vesti
.
5.
Intranz. A fi
stăpân
, a
conduce
în
calitate
de
stăpân
. [Var.: (
reg
.)
poroncí
vb.
IV
] – Din sl.
porončiti
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia porunciserăm
PORUNCÍ
vb.
1.
v.
ordona
.
2.
a
ordona
, a
spune
, a
zice
.
(
Fă
ce-ți ~ el!)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia porunciserăm
PORUNCÍ
vb. v.
anunța
,
comunica
,
transmite
,
vesti
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia porunciserăm
poruncí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
poruncésc
, imperf. 3 sg.
porunceá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
porunceáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia porunciserăm
A PORUNC//Í ~ésc 1
.
tranz.
1) (
urmat
de o
propoziție
complementară
) A
cere
în
mod
autoritar
și
oficial
; a
impune
printr-o
poruncă
; a
dispune
; a
ordona
; a
comanda
. 2) A
face
la
comandă
; a
comanda
. 3) A
cere
printr-o
comandă
; a
comanda
. 4) A
transmite
verbal
sau în
scris
(prin cineva). 2.
intranz.
A da
dispoziții
(ca un
stăpân
); a se
comporta
ca un
stăpân
. /<sl.
poronțiti
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia porunciserăm
poruncí (poruncésc, poruncít),
vb. – A
ordona
, a
cere
, a da
ordin
. – Var. înv.
poronci
, porinci.
Sl.
porąčiti, porąčą
(Miklosich,
Slaw. Elem.,
38; Cihac, II, 278; Byhan 329), cf.
rus
.
poručiti
, mag.
parancsolni
. – Der.
poruncă
,
s.f. (
ordin
,
însărcinare
),
postverbal
, sau din sl.
porąči
, cf. sb.
poruka
„
ordin
”,
rus
.
poruka
„
garanție
”;
porunceală
,
s.f. (
acțiunea
de a
porunci
; Munt.,
joc
de
copii
care
constă
în a da
ordine
celorlalți
tovarăși
de
joacă
);
poruncitor
, adj. (
imperativ
; s.m.,
persoană
care comadă,
șef
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia porunciserăm
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK