posăceli, s.f. (Rar) Faptul de a fi posac; lipsă de veselie, proastă dispoziție. – Posac + suf. -eală.
s. v. încruntare, întristare, întunecare, mâhnire, morocăneală, posăcie, posomoreală, tristețe, ursu-zenie, ursuzlâc.
s. f., g.-d. art. posăcélii; pl. posăcéli