, posesori, -oare s.m. și f. 1. Persoană care deține cu titlu de proprietate un bun; persoană căreia îi aparține ceva. ♦ (Înv. și reg.) Arendaș. 2. Persoană care posedă anumite însușiri, caracteristici. Posesorul unui stil elegant de înot. – Din fr. possesseur, lat. possessor, -oris.
s. 1. deținător, proprietar, stăpân, (înv.) ocinaș, posesuitor. (~ al unui bun.) 2. v. detentor. 3. v. purtător.
s.m. și f. Deținător al unui bun, al unui lucru; (p. ext.) proprietar, stăpân. [Cf. fr. possesseur, lat. possessor].
s. m. f. cel care posedă (1) ceva. (< fr. possesseur, lat. possessor)
s. f., g.-d. art. posesoárei; pl. posesoáre