pospăieli, s.f. Faptul de a pospăi; (concr.) înveliș sau strat subțire dintr-o materie care acoperă un obiect; fig. lustru înșelător, aparență, spoială, superficialitate. [Pr.: -pă-ia-] – Pospăi + suf. -eală.
s. f., g.-d. art. pospăiélii; pl. pospăiéli
f. 1) v. A POSPĂI și A SE POSPĂI. 2) fig. Strălucire aparentă (fizică sau spirituală) ce produce o impresie înșelătoare; spoială; poleială; lustru. /a (se) pospăi + suf. ~eală